Nu am ajuns la ideea de a trai mai incet dintr-o carte. Am ajuns din oboseala. Din zile care treceau una dupa alta fara sa lase urme. Din mese mancate in graba. Din senzatia ca sunt mereu „inainte”, dar rar aici. Mult timp am crezut ca problema e lipsa timpului, apoi am inceput sa simt ca nu timpul lipseste, ci prezenta.
Slow living nu a aparut pentru noi ca un concept. A aparut ca o nevoie. Nevoia de a nu mai grabi fiecare moment, de a nu mai umple fiecare pauza. A trai mai incet nu inseamna sa faci mai putin. Inseamna sa fii atent la ce faci deja. Sa stai putin mai mult la masa, chiar daca farfuria e goala. Sa te asezi, nu doar sa „te lasi” pe un scaun. Sa observi cand un spatiu te linisteste si cand te agita, fara sa stii exact de ce.
Am realizat ca ritmul vietii noastre se vede cel mai clar acasa. In felul in care intram pe usa. In cat de repede vrem „sa terminam” ziua, in cat de des casa devine doar un loc de tranzit. Slow living nu vine cu reguli, nu spune ce sa faci, doar te intreaba, din cand in cand: esti aici sau esti deja in urmatorul moment?
Pentru noi, a fost o schimbare mica, dar constanta, sa alegem obiecte care nu cer atentie, ci o sustin. Spatii care nu ne grabesc. Mobilier care nu domina, ci ramane in fundal, lasand viata sa se intample. Nu e despre estetica perfecta. Este despre cum te simti cand te opresti. Slow living nu se vede in poze. Se simte in linistea de dupa. In faptul ca nu te mai ridici imediat. In momentele in care nu simti nevoia sa faci nimic in plus.
Poate ca fiecare dintre noi traieste deja mai incet, din cand in cand: intr-o dimineata libera, intr-o seara lunga, intr-un colt al casei care „functioneaza”, fara sa stim de ce. Noi credem ca aceste momente pot fi mai dese, nu prin schimbari mari, ci prin atentie. Acesta este felul nostru de a intelege slow living, nu din carti, ci din viata de zi cu zi.
Daca vrei, spune-ne cum se simte „mai incet” pentru tine. Spatiul ramane deschis.
Echipa Vinotti
Share:
Spatiul pentru emotie